moment... mi-e dor

mi-e dor de noi
dar... mi-e mai dor de mine
am acceptat, prea mult
si m-am schimbat...
prea mult in prea scurt...
timp.

tu esti la fel
parca nu te misca nimic
esti statuia de piatra
care ma bantuie mere.
esti tot ceea ce eu nu pot.
esti tu...
iar eu...sunt eu...

prea diferiti si totusi...
in esenta suntem acceasi
ceea ce vrei nu se regaseste in mine
si tot ceea ce vreu...
e prea departe de tine...

sunt pe marginea prapastiei
si tu ai grija sa ma impingi in ea
te transformi in cosmar,
ma transformi in normal.
ma faci sa nu simt,
sa nu gandesc
si poate,
poate intr-o neagra zi
sa nu te mai iubesc.

ceva trebuie schimbat
sau poate nu neaparat
ci, mai de graba terminat.

si totusi ma trezesc in noapte
si pe tine te strig
te vreau si nu te las
te chem... si te reneg.
cu toate astea...totusi
te iubesc...